Printre multitudinea de creaturi care populează Pacificul de Vest, puține sunt la fel de ușor de recunoscut sau la fel de captivante precum peștele mandarin (*Synchiropus splendidus*). Această minune minusculă, rar depășind opt centimetri în lungime, este o adevărată bijuterie a recifului, renumită pentru coloritul său extraordinar și complex. Corpul său este împodobit cu un mozaic aproape psihedelic de albastru electric, portocaliu vibrant și verde închis, adesea intercalate cu roșu sau galben. Aceste modele, departe de a fi uniforme, creează un design uluitor, asemănător unui labirint, pe corpul său alungit, oarecum turtit. Ochii săi mari, bulbucați, așezați sus pe cap, trădează o natură constant vigilentă, în timp ce aripioarele sale pelviene late, asemănătoare unui evantai, permit mișcări delicate, aproape de plutire. Spre deosebire de mulți pești, nu are solzi, ci posedă un strat gros de mucus lipicios care îl protejează de paraziți și, probabil, descurajează prădătorii, contribuind la aspectul său oarecum irizat, aproape catifelat. Identificarea acestei specii este inconfundabilă odată ce a fost văzută; niciun alt locuitor al recifului nu se mândrește cu un model atât de ostentativ ornamentat și vibrant.
Comportament și reproducere
- Dimensiune
- 6-8 cm
- Greutate
- 5-12 g
- Durata de viață
- 2-4 ani
- Statut
- Neamenințat
Din punct de vedere social, acești pești splendizi nu sunt de obicei văzuți în aglomerații mari, deși nici nu sunt izolați solitari. În timpul zilei, sunt adesea observați individual sau în grupuri mici, uneori un mascul cu una sau două femele, căutând hrană în teritoriul lor. Adevăratul spectacol al interacțiunii lor sociale, însă, se desfășoară în timpul ritualului lor crepuscular de împerechere. Pe măsură ce se lasă amurgul, adesea imediat după apusul soarelui, acești pești, de obicei secreți, ies din ascunzători. Masculii, identificabili prin dimensiunea lor ușor mai mare și aripioara dorsală mai elaborată, își vor începe display-ul de curtare, adesea dansând deasupra substratului, încercând să atragă femelele. Când o femelă acceptă, perechea se angajează într-o ascensiune rafinată, aproape baletică, ridicându-se încet împreună, burtă-la-burtă, câțiva centimetri deasupra coralului. La apogeul 'dansului nupțial', eliberează un nor de ouă și spermă înainte de a se întoarce rapid în siguranța recifului. Această întâlnire scurtă, magică, este un moment culminant pentru mulți scufundători, oferind o privire rară în lumea intimă a reproducerii recifilor.











